Peisaje
Culorile toate fac un incendiu purificator care însă nu-ți sfâșie retina, e o armonie uluitoare, negrul se prelungește tainic în bejuri şi ocruri calde, iar toate la un loc par că se alungesc ca într-un miraj în întinsul limpede al cerului.
Meri înfloriți, un tablou de o extraordinară forță, dar și de o candoare și de o gingășie a gestului care te farmecă. Și mai e ceva: e foarte greu să poți decide în ce anotimp al zilei sunt surprinși merii. E dimineață, e zi, e miez de noapte cu lună plină?
În peisajele lui Günther, culoarea își asumă rolul principal, până atunci ea fiind mai puțin evidențiată, ștearsă, în ultima perioadă ea dominând din ce în ce forma. Contururile își pierd rigiditatea și liniaritatea, fiind unduite, vibrante, culoarea roșie saturată și strălucitoare din lucrarea Maci triumfând sângerie, așternută în cadru cu un limbaj al focului.
Ciclul “Pământul“ rămâne o odă pământului dobrogean, căci la luminozitatea cerului se adaugă și cea a solului, care fascinează pictorul. (Memorabilă este pânza Miriștea arsă).
